Spania este diferita, am aflat acest lucru atunci cand cand Ministerul spaniol al Turismului a facut din acest lucru un slogan in anii 1960. Coridele, siesta, paella si flamenco au contribuit la crearea imaginii unei tari care nu este in pas cu restul continentului. Dincolo de clisee si imagini, Spania inca surprinde cu curiozitati poate mai putin cunoscute, dar care contribuie la identitatea tarii.
Rezumat:
Spania, campioana mondiala in materie de baruri
Spania are o puternica cultura a barurilor. Este un loc in care se serveste un aperitiv, dar si un mic dejun, o gustare sau un pranz. Prin urmare, fenomenul nu este perceput intr-un mod negativ, asa cum ar putea fi la noi in tara. Dimpotriva, face parte din cultura: intre prieteni sau profesionisti, spaniolii adora iesirile la bar. Acest sector reprezinta 15% din PIB, adica dublu fata de media europeana. Tara tocmai a fost votata drept tara cu cele mai multe baruri pe cap de locuitor din lume, cu nu mai putin de 279.000 de baruri in tara (1 bar la fiecare 169 de locuitori). La jumatatea lunii iunie a fost inaugurata in San Bartolomé de Tirajana, pe insula Gran Canaria, o statuie reprezentand un client care bea un pahar, sprijinit de un bar. Intr-adevar, orasul spaniol are cea mai mare densitate de baruri din tara.
Imnul spaniol nu are versuri
Spania este una dintre cele trei tari din lume care nu are versuri pe imnul national, alaturi de Saint Martin si Bosnia si Hertegovina. Dar de ce? Originile „La Marcha Granadera” sunt neclare, melodia initiala datand din secolul al XIII-lea, din „Cantigas de Santa Maria”, scrise intre 1270 si 1284. Incepand din 1749, Fernando al VI-lea a dorit sa unifice si sa reglementeze toate „Toques de Guerra”, melodiile care erau interpretate in timpul tributului adus regelui. Muzica a fost apoi declarata „Marcha de Honor” de catre Carlos al III-lea la 3 septembrie 1770 si a avut un succes atat de mare incat a ramas asa, fara cuvinte, timp de 2 secole. In ultimii 10 ani, versurile imnului au fost din nou un subiect fierbinte: in 2007, Comitetul Olimpic le-a cerut spaniolilor sa isi prezinte ideile, dar, dupa multe critici, proiectul a fost abandonat. Carmen Calvo, ministrul Culturii in timpul lui Zapatero, a dezvaluit chiar ca primea propuneri de versuri la fiecare trei zile.
Spania este lider mondial in ceea ce priveste donarea de organe
De 25 de ani, Spania este campioana mondiala in ceea ce priveste donarea de organe. Spaniolii au cele mai multe sanse de a primi un transplant atunci cand au nevoie de unul. Cum este posibil acest lucru?
In primul rand, sistemul de sanatate este bine organizat, ceea ce permite ca donatorii sa fie ingrijiti mai rapid si sa fie identificati in centrele de terapie intensiva, dar si in serviciile de urgenta. Conditiile pentru donarea de organe au permis, de asemenea, o crestere a numarului acestora: persoanele aflate in stare de moarte cerebrala pot dona, ca in multe alte tari, dar acest lucru este valabil si pentru cele aflate in stare de moarte circulatorie (cand circulatia sangelui, respiratia sau ritmul cardiac s-au oprit). In acest caz, buna organizare a sistemului medical este extrem de importanta, deoarece este necesar sa se actioneze rapid inainte ca organele sa se deterioreze. Varsta donatorilor schimba, de asemenea, situatia: in Spania, persoanele cu varsta de peste 65 de ani sunt, de asemenea, potentiali donatori, si se estimeaza ca 1 din 10 donatori are peste 80 de ani.
